2 Martie: Velvet Matte MAX FACTOR in LOVE
Velvet Mattes este la prima vedere – atingere/aplicare mai exact- un paradox. Are o consistenta deosebit de cremoasa si te intrebi cum ar putea avea un efect mat intens . El insa a fost creat sa rezolve problema lipsei de hidratatre ce venea odata cu folosirea rujurilor mate. In designul noii formule, pornind de la compozitia originala a apreciatei linii Colour Elixir, nu au fost adaugate pudre – ca in cazul traditionalelor formule mate – acestea fiind responsabile de excesiva uscare a buzelor.
In compozitia onctuoasa, cu uleiuri de hidratare, s-a optat pentru introducerea de praf micronizat de mica ce contine particule reflexive, cu structura neregulata, ce asigura reflectia difuza necesara efectului mat.
Se aplica usor si are o consitenta densa, intens pigmentata. In noua colectie sunt disponibile 7 noi nuante, de la nude si rose pana la coral si rosu intens si inchis. Am ales nu doar cea mai vibranta nuanta de rosu ci si pe cea care are si cel mai reprezentativ nume : LOVE, un rosu intr-un ton inchis, plin si misterios.
SOFIA IONESCU OGREZEANU
Dupa indelungate cercetari iatro-istorice (istoria medicinei si farmaciei) de peste 30 de ani, la 17 septembrie 2005 la Congresul Mondial de Neurochirurgie din Maroc (Maraketsh) a fost atestat faptul ca doamna doctor Sofia Ionescu Ogrezeanu este prima femeie neurochirurg din lume.
Nascuta in 1020 in Falticeni, Sofia Ionescu isi doreste sa urmeze liceul la celebra scoala de fete „Marica Brancoveanu” din Bucuresti si , trecand peste refuzul parintilor, umeaza Facultatea de medicina intre 1939 si 1945. Ii are aici profesori pe Francisc Rainer la anatomie, iar ca asistent pe George Emil Palade, viitorul Laureat al premiului Nobel, pe profesorul Alfred Rusescu la pediatrie, profesorul Zolta la parazitologie si pe profesorul dr. Ionescu Sinesti la neurologie. Anii de studenţie au coincis cu cel de-al Doilea Război Mondial, astfel că în vacanţele de vară, Sofia Ionescu mergea sa îngrijească răniţii în spitalele din Fălticeni. În anul 1943 doctorita primeste un post de intern la serviciul de neurochirugie al Spitalului nr.9 din Bucureşti, unde, din cauza războiului lucra practic non – stop. A optat atunci catre neurochirurgie intrand in echipa condusă de profesorul Dimitrie Bagdasar, întemeietorul neurochirurgiei româneşti, din care mai făceau partea doctorii Constantin Arseni şi Ionel Ionescu. Colegul Ionel Ionescu i-a devenit si soţ Sofiei, in urmatorii 7 ani, tanarul cuplu locuind in spital si asigurand practic o garda non -stop la sectia de neuro-chirurgie.
Sofia Ionescu Ogrezeanu in timpul unei operatii alaturi de colegi
Intr-o asemenea echipa Sofia Ionescu s-a remarcat si timp de 47 de ani cat a „trait in sectia de neurochirurgie”, viata i s-a desfasurat intr-un ritm infernal. Isi incepea ziua la 5 dimineata ( uneori la 2, pentru ca doar noaptea avea timp sa isi redacteze lucrarile stiintifice), intrand in spital si isi impartea timpul intre sala de operatie (unde a realizat nenumarate interventii in premiera mondiala), salile de curs (unde a impresionat, educat si mentorat generatii intregi de studenti), policlinica cu plata si casa unde ajungea noaptea, foarte tarziu, cand abia daca isi vedea cei doi copii.
Prezenta sa unica si absolut remarcabila in breasla medicilor neuro-chirurgi este confirmata de doua intamplari din anul 1970. În perioada de vârf a carierei reputatei doctoriţe erau atât de puţine femei neurochirurg în lume, încât în 1970, la momentul când şeicul Zaed-Bin din Abu Dhabi căuta o doctoriţă cu această specializare (pentru a o consulta pe una dintre soţiile lui – religia interzicându-i să permită unui bărbat, fie si medic, să pătrundă în haremul său -, a găsit-o doar pe doctoriţa Sofia Ionescu. Tot in 1970, pe când a însoțit o pacientă, membru al Ambasadei franceze, la Paris și Lyon, medicilor francezi nu le-a venit să creadă că se află în fața unei femei neurochirurg. Ca test, au rugat-o să le arate mâinile, pentru a verifica dacă are bătături specifice pe inelar (un semn al neurochirurgilor, ca urmare a folosirii “pensei gouge”, instrument cu ajutorul caruia se rupe osul cand se efectueaza operatii pe creier sau pe coloana). Spre surprinderea lor, bătătura Sofiei Ionescu era acolo si era mult mai mare decat a tuturor celor prezenti, uimind si depășit așteptările colegilor ei, constituind marturia celor 25 de ani de operat la sectia de tumori cerebrale si a celor 22 de ani la sectia de compresiuni vertebro-medulare. A fost o dovadă de competență și de recunoaștere internationala….
Aceste maini firave, cu degete de pianist si batatura de neurochirurg, au continuat sa salveze sute de vieti pana in anul 1990, cand datorita unei operatii de cataracta, distinsa doamna doctor a fost nevoita sa se pensioneze.
Dupa o viata dedicata cu devotament neuro-chirurgiei, Sofia Ionescu a avut doua mari regrete: ca nu si-a petrecut mai mult timp cu copii ei, acestia crescand practic „fara mama” si ca nu a apucat sa isi scrie memoriile, ceea ce ar fi fost un ajutor de nepretuit pentru viitorii neurochirurgi.
Cunoscută în întreaga lume pentru contribuțiile sale remarcabile în domeniul neurochirurgiei, în special pentru operațiile pe măduva spinării și creier i-au aparut lucrări științifice în numeroase jurnale medicale printre care Acta chirurgica Belgica, Journal de chirurgie, Neurologia, Psihiatria, Neurochirurgia, Revue d’ Endocrinologie etc
Profesor universitar, membru al Societăţii Române de Istoria Medicinei, Membru Emerit al Academiei de Ştiinţe Medicale, a fost declarată medic erou de către Organizaţia Mondială a Sănătăţii, care i-a trecut numele într-un album alături de alţi 65 de renumiţi medici. A primit „Semnul de Distincţie” al Crucii Roşii Internationale si Premiul „Elisa Leonida Zamfirescu” şi Diploma de Onoare pentru promovarea stiintei in Romania. Sofia Ionescu Ogrezeanu a primit titlul de Cetatean de onoare si Medalia de Onoare a Municipiului Falticeni si cu putin timp inainte de moartea sa, in anul 2008 cea mai inalta distinctie a statului roman, Steaua Romaniei, in grad de Cavaler.
Prima femeie neurochirurg din lume a murit la 88 de ani si se odihneste in Cimitirul Bellu in zona dedicata academicienilor romani.
