5 Martie: Rouge DIOR in celebra nuanta 999
Creat sa completeze celebrul LOOK Dior, Rouge DIOR, lansat in 1953, intregea trioul feminitatii supreme: umeri marcati, talie accentuata si rochii ample. Christian Dior spunea ca si-a dorit ca Rouge Dior, ramas pana astazi beauty icon al liniei de machiaj, sa puna in evidenta zambetul femeilor cu o culoare ce evoca in aceeasi masura putere, senzualitate si eleganta si si l-a imaginat ca pe un mic obiect de arta la purtator.
Toata lumea s-a indragostit atunci de nuanta 9 – un rosu intens, stralucitor si vibrant, care a primit apoi denumirea de 99, ulterior devenind celebrul ROUGE Dior No. 999. “Acest rosu foarte puternic este o culoare plina de energie si vibratie buna. Este culoarea vietii. O iubesc si cred ca se potriveste tuturor femeilor, indiferent de nuanta pielii” Christian Dior – 1954
Imediat, muzele creatorului precum si cele mai importante actrite americane si-au insusit rujul rosu Dior facandu-l alegerea standard a vedetelor, aliatul frumusetii si suprematiei lor. Textura sa voluptoasa, culoarea puternica si stralucitoare si eleganta pariziana cu care se “invesmantau” purtatoarele celei mai accesibile “piese Dior” l-au transformat in accesoriul feminitatii absolute. Bette Davis l-a purtat pe toata durata filmarilor la All About Eve iar Marlene Dietrich si-a riscat aparitia in filmul lui Alfred Hitchcock (ce considera rujul rosu al actritei incompatibil cu personajul sau din Stage Fright) rostind celebrul: “No Dior? No Dietrich!”
Trecand peste vremuri si timpuri Rouge Dior 999, cu o formula imbunatatita permanent si adaptata pretentiilor contemporane, si-a capatat locul de seama (in fata parfumurilor Poison sau J’Adore si mult inaintea embelmaticelor genti Dior Bar Bag sau Lady Dior) in istoria frumusetii fiind si astazi un simbol contemporan al elegantei si puterii feminitatii. Madonna l-a ales la filmarile pentru Vogue, Monica Bellucci si l-a asumat ca semnatura stilistica personala acelasi lucru facand cu legendarul Rouge Dior No. 999, Natalie Portman, vedeta filmului Lebada Neagra (Black Swan). Marion Cotillard, noua “chou-chou” a francezilor este si ea No 999 Adicted.
SARMIZA BILCESCU
Prima femeie avocat din Romania si prima femeie doctor in drept din lume, Sarmiza (Sarmisa) Bilcescu se naste in 1867 in judetul Muscel. Dupa ce isi petrece copilaria inconjurata de dragostea parintilor, intelectuali cu vederi liberale, fiica economistului Dumitru Bilcescu urmeaza studiile liceale la Scoala Centrala din Bucuresti, dupa care a fost inscrisa la Facultatea de Litere din Paris. In decembrie 1884 se hotaraste sa urmeze Facultatea de Drept a Universitatii din Sorbona, fiind prima femeie care a studiat la aceasta facultate.
Studenta la Sorbona
A mers insotita de mama sa, care dorea sa-si fereasca fiica de posibilele neplaceri cauzate de arhicunoscutul misoginism al elitei stiintifice franceze. Inca de la inceput a fost privita cu neincredere, profesorii de la Sorbona, considerand înscrierea primei studente la Drept un semn de ostentaţie. Hotarata sa nu se lase impiedicata afirma public „Intr-o tara in care este scris pana si pe usile inchisorilor: Libertate, Egalitate, Fraternitate, dvs. impiedicati o tanara sa se instruiasca, doar pentru ca este femeie? „. Primirea glaciala din partea profesorilor a fost contrabalansata de cea plina de respect si bunavointa a colegilor ei studenti.
Decanul de atunci, Edmond De Santerre, declara: “Ne-am temut să îi acordăm domnișoarei Bilcescu avizul pentru cererea sa, temându-ne că vom fi nevoiți să facem poliție prin amfiteatre”. la încheierea primului an de studii insa, acelasi decan s-a adresat tuturor studenților, menționând “înverșunarea pentru care merită toate laudele și conduita exemplară” a Sarmizei, mulțumind tuturor băieților pentru faptul că “au primit-o ca pe o soră
În 1887 și-a luat licența în Drept, iar la 12 iunie 1890 sustine doctoratul în Drept in fata unui juriu format din somitati ale dreptului francez (. Evenimentul avea loc cu doi ani mai devreme decât anul in care Jeanne Chauvin, prima femei din Franța reusea acelasi lucru. Ziarele vremii au consemnat evenimentul la loc de cinste, anunţând titlul lucrării, „Despre condiţiunea legală a mamei în dreptul român şi francez”. Sarmiza avea doar 23 de ani în momentul susţinerii tezei iar lucrarea sa era străbătută de la un cap la altul de ideile liberale cu care a fost crescuta, acasa, in Romania: omul liber urcă pe scara intelectuală, promovează ideea egalităţii femeii cu bărbatul, în sensul sarcinilor şi drepturilor faţă de copii, a dreptului la tutelă al mamei.
Doctor in Drept
Dreptul francez a trebuit să recunoască legitimitatea propunerilor primei sale laureate si intreaga presă mondială subliniza, în spaţii largi, despre reuşita universitară a Sarmizei Bilcescu. Ziarele reproduc fotografia româncei şi scriu articole despre neobişnuitul eveniment. „O tânără româncă – doctor al Universităţii pariziene”. Sarmiza Bilcescu devine astfel prima femeie din lume care a obtinut licenta in drept si titlul de doctor in Drept la Universitatea din Sorbona si, de asemenea, prima femeie avocat din Europa. A fost nu numai o victorie a feminismului, dar şi a ţării noastre, o afirmare a posibilităţilor intelectuale ale femeilor ei.
La intoarcerea in tara, ca urmare a unei campanii derulate in favoarea sa de renumitul jurist roman Constantin Dissescu, din iun. 1891, Sarmiza Bilcescu a fost admisă în Baroul Ilfov (care, la acea vreme, includea și Bucurestiul), și era prezidat de renumitul avocat și om politic Take Ionescu). In pofida sprijinului si simpatiei de care se bucura tanara avocata acesteia nu I s-a permis formal, sa practice avocatura.
S-a casatorit 6 ani mai tarziu cu inginerul Constantin Alimănișteanu, un stralucit inginer, care făcuse Şcoala superioară de mine din Paris. La putin vreme se naşte fiul lor Dumitru, căruia Sarmiza îi consacră întreaga viaţă.
Lider al miscarii feministe
Sarmizia Bilcescu Alimănișteanu continua insa să activă în cercurile feministe si face tot ce îi stă în putinţă pentru a prezenta pozitiv ţara peste hotare. Corespondează cu personalităţi din străinătate, trimite costume naţionale unor mari doamne, precum şi tablouri cu imagini din România. La 18 martie 1894 înfiinţează Societatea Domnişoarelor Române, având drept scop unitatea culturală a românilor , impreuna cu alte luptatoare pentru drepturile femeilor, ca Monica Sion, Lucretia Lupascu, Elena Peretz, Elena Duca, Zoe Racota, Elena Ratescu sau Frosa Arion. Face parte din juriul general al Expoziţiei Cooperatorilor din ţară, expoziţie patronată de Alteţele Regale, publica mai multe studii in strainatate, primind titlurile de „Officier d’instruction” si „Officier de l’Académie” si militeaza in continuare, pentru obtinerea cat mai multor drepturi pentru femei.
Impreuna cu Ana Haret, Sabina Cantacuzino si Maria Filipescu a intemeiat un comitet, prezidat de Regina Maria, ce avea ca activitate principala sprijinirea fetelor care doreau sa studieze in domeniile permise doar barbatilor. In 1913 constituie Consiliul Superior al Industriei casnice, scopul de a dezvolta la sate gustul pentru frumos, pentru arta strămoşească, pentru costumul naţional, pe care îl purta împreună cu Brătiencele. Creează centre pentru lucrul costumelor naţionale si ateliere de cusătorie si lasa prin testament 25 de milioane de lei, fonduri pentru clădirea Palatului Industriei casnice.
În vara anului 1935, Sarmiza Alimănişteanu se retrage la ţară, la Româneşti, Muscel. Este vizitată de Regina Maria chiar inante sa se stinga in august 1935, fiind îngropată în pământul de la Bilceşti. „Mama celor necăjite şi lipsite, sprijinul studenţimii”, a fost îngropată în costum naţional si privegheată chiar de Patriarhul Miron Cristea. La puţin timp dupa moartea sa, doamna Eliza Brătianu publică un album cu 180 de ii româneşti, lucrare realizata datorita sprijinului financiar primit din partea Sarmizei Bilcescu- Alimănișteanu.
