O scurta istorie a folosirii rujurilor, cum a devenit rujul piesa esentiala in ritualurile de frumusete ale femeilor contemporane si cum au permanent alaturi de ele un aliat fara egal!
Primele marturii despre folosirea rujurilor vin din vremea sumerienilor, cand Regina Shub-Ad folosea mixturi ce contineau praf din roci bogate in fier si plumb, pentru a-si colora buzele.
Obiceiul invinge timpul si ajunge in vremea faraonilor egipteni, care il adopta ca pe o rutina normala de infrumusetare a femeilor si a barbatilor deopotriva. Egiptenii aveau un cult pentru pastrarea pielii frumoase, in nuante cat mai deschise si elaborat pictate/vopsite.
In crearea rujurilor erau folosite crème frumos mirositoare in care se adaugau ocru – pigmenti obtinuti prin sfaramarea rocilor bogate in oxizi de fier si ingredientii adiacenti. In functie de prezenta si concentratia acestora, capatau nuante de la galben auriu, portocaliu, rosu si carmin pana la sienna arsa, marouri si nuante inchise de pamant . Rujurile egiptenilor aveau nenumarate nuante (variau de la roz deschis pana la negru) si compozitii (unele foloseau prafurile rezultate din sfaramarea unor plante si insecte uscate ca rosul carmin rezultat din insectele Cochineal. Marturiile arheologice ne indreptatesc sa spunem ca infrumsetarea era una dintre preocuparile esentiale in viata lor
O teorie din istoria frumusetii spune ca rujurile si vopselurile inchise folosite pentru conturarea ochilor si sprancenelor aveau un rol foarte important in prevenirea imbatranirii, protectia impotriva infectiilor si bacteriilor, a deshidratarii si in protejarea pielii impotriva razelor soarelui, foarte puternic in nordul Africii.
In Grecia Antica, buzele rosii erau apanajul preoteselor care slujeau in templul Afroditei (preotesele iubirii), fiind interzis spre purtare femeilor obisnuite. Ele foloseau in special pigmentii vegetali din struguri si dude dar si din alte fructe si legume intens colorate.
La Roma, aspectul exterior, imaginea, era atat de importanta incat matroanele vremii aveau intre slujitori femei si barbati care se specializasera in infrumusetare (precursorii hair-stilistilor, make-up artistilor, stilistilor si esteticienelor de azi) Aveau indatoriri stricte in alegerea hainelor si culorilor, a procedurilor si metodelor de infrumusetare si in ingrijirea stapanei si infrumusetarea ei. Purpuriul era cea mai apreciata culoare si asemeni egiptenilor, barbatii Romei Antice nu se sfiau sa se machieze.
Se spune că primul ruj solid – un prototip de ceea ce stim astazi, a fost produs in Orientul Mijlociu. Acolo a fost folosi ca produs de frumusete de catre aproape toate femeile, in special in nuante de rosu, aceasta culoare fiind foarte apreciata pentru ca barbatii il considerau un important acent al feminitatii.
Aztecii au avut de asemenea cultul infrumusetarii prin vopsirea fetei . Precolumbienii erau adepti ai sacrificiului uman fiind onorati sa isi doneze sangele zeului Acolnahuacatl. Este asadar de la sine inteles ca vopsirea buzelor sangerii era o chestiune de respect si foloseau acidul carminic pentru a obtine acest efect dramatic.
In Evul Mediu obiceiul colorarii buzelor nu a fost vazut cu ochi buni. Pentru femeile obisnuite, fardurile de orice fel erau intezise, ele fiind considerate manifestari ale diavolului si o sfidare a puritatii chipului divin si natural al Fecioarei, fiind aspru pedepsite de catre Inchizitie. Spre mijlocul secolului XV in Anglia insa femeile isi creau propriile balsamuri colorate pentru buze folosind grasimi animale amestecate cu macerate de radacini care contineau pigmenti rosii.
Tot spre anul 1600 femeile privilegiate au reusit, in intimitate, sa isi produca proprii coloranti pentru infrumusetarea buzelor din amestecuri de crème si potiuni cu pudre obtinute din plante, fructe dar si din mixturi de oxizi de fier si de plumb. Astfel de experimente aveau deseori efecte dramatice asupra celor care le foloseau insa frumusetea era un atuu important pentru a urca pe scara sociala.
Renasterea aduce o relaxare a societatii si permite reintroducerea ritualurilor si produselor de fumusete in viata femeilor. Rujul le ajuta acum pe femei sa se puna in evidenta si sa isi recontureze chipul. Spre exemplu buzele, dupa preceptele frumusetii vremii, trebuiau sa aiba o marime potrivita, gura trebuia sa fie mica, iar cand se deschidea nu trebuia sa dezveleasca mai mult de 6 dinti.
Regina Elisabeta I adora rujurile iar la curtea sa erau in voga buzele rosii si fata alba (regina isi acoperea integral fata in alb pentru a acoperi urmele de varsat de vant si pentru a crea iluzia ca nu imbatraneste niciodata). Aceasta a incurajat descoperirea de compozitii sigure, care sa reziste mai mult pe buze si de nunate cat mai frumoase de rosu. Se spune ca rujul sau avea printre ingredienti albusul de ou, care ii crestea considerabil durata pe buze si un extract de smochine care ii ingrijea buzele si ii dadea aroma favorita a reginei.
Odata cu incheierea epocii elisabetane insa rujurile au cazut in dizgratie fiind folosite pentru o lunga perioada de vreme doar de catre femeile de moravuri usoare de la marginea societatii.
Nici in epoca Victoriana (sec XIX) cosmeticele nu au avut prea mare succes , regina Victoria conisderand purtarea machiajului “nepoliticos” si declarand-ul public innaceptabil. In Anglia era utilizat in continuare, in exclusivitate, de catre actrite si prostituate, insa in Franta, balsamurile colorate incepeau sa aiba succes, nobilele englezoaice margand uneori la Paris pentru a-si achizitiona “Lip Pomade”, creatia din 1886 a casei Guerlain ce continea extract de grapefruit, grasime de caprioara, unturi vegetale (de ricin) si ceara de albine.
Spre anul 1900 rujul era perceput ca expresie a emancipării femeilor, fiind folosit in special de catre sufragetele americane insa tot atunci Comisia de Sanatate a orasului New York ia in considerare excluderea rujului dintre produsele de frumusete, datorita pericolelor pe care il reprezenta prezenta in compozitia sa a unor ingredienti periculosi ca plumbul, mercurul si arsenicul.
Maurice Levy lanseaza in 1915 rujul Push-up sub forma de baton, ce se putea ridica dintr-un etui din metal si face astfel posibila raspandirea sa larga, in toate colturile lumii si la toate nivelurile societatii.
In anii ’20 Helena Rubinstein recomanda rujurile sale ca avand o excelenta protectie solara iar revista Vogue incurajeaza femeile sa foloseasca intensiv rujul si sa il aplice cu grija, asemeni unui artist culoarea pe panza sa: “Paint your lips as an artist would” . Anii ’30 aduc cu ei aparitia lip-glosului, o creatie a casei Max Factor.
In Anii ‘40 și in timpul celui de Al Doilea Razboi Mondial, rujul devine accesoriu obligatoriu al femeilor cochete. Im mod surprinzator, in acea perioada de mari sacrificii si de acuta lipsa de bani, se gaseau mereu bani pentru un ruj care sa faca viata femeilor putin mai frumoasa. Inclusiv femeile cele mai nevoiase, care munceau in fabrici pentru a sustine economiile ravasite de eforturile de razboi foloseau rujurile rosii. Aceasa pasiune generala pentru ruj a facut ca industria de cosmetica sa se dezvolte si sa inregistreze nenumarate lansari de marci si produse pentru tratamentul, ingrijirea si colorarea buzelor.
Ulterior, imaginea fermecatoare a divelor holywoodiene, a printeselor europene, a influentelor socialite ori a modelelor celebre a asezat rujul printre aliatii fara egal in crearea unei imagini elegante, ultra-moderne si sofisticate care ofera femeilor incredere in ele si o imagine versatila, usor de adaptat oricaror situatii.
Azi, nici un chip ingrijit nu poate fi conceput fara un ruj . Doar ca astazi ne dorim mult mai mult de la rujurile noastre, asteptand ca ele sa aibe nu doar efect de colorare a buzelor ci si de protejare sau de intretinere . In anul 2007 un studiu asupra produselor cosmetice a dezvaluit ca un procent ingrijorator – o treime dintre marcile care produc rujuri si formele sale derivate – contin un procent mai mare de plumb decat normele permise. Companiile vizate au infierat acuzatiile iar disputele continua si astazi in mediile profesionale.
Piata ofera o varietate incredibila de rujuri cu o numeroasa lista de produse derivate – lipgloss, lip stain, balm, tinted gloss, lip paint, shine cream, bi-phase lip oil, rujuri creion, lichide, cussion etc- si nuante care acopera intreg spectrul. Rujul nu mai este un simbol al emanciparii ci un accesoriu pe care avem libertatea sa il purtam sau nu. Nu mai sunt interdictii sau limitari asupra culorilor pe care ne dorim sa le purtam, a momentelor din zi, de forma a buzelor sau de compozitie.
AZI avem libertatea sa alegem ce dorim, sa alegem cum vrem sa aratam. Si pentru ca ne dorim mereu mai mult si de la noi si de la ceilalti, asteptam ca rujurile sa ne redea si forma plina a buzelor, sa estompeze ridurile create in jurul buzelor sau sa le rehidrateze.
Rujurile au intrat deja intr-o noua etapa a existentei lor…le alegem pentru efectele deosebite pe care le creaza pe buzele noastre (mat, metalic, glitter, sheer etc) pentru compozitiile inovatoare (plumping, treatment, 40 hours lasting), pentru culorile care ne pun in evidenta culoarea ochilor si nuantele tenurilor, pentru micile bijuterii care au devenit etuurile ori pentru a crea mici lucrari de arta pe buze (make up artisti si LIP Artisti)!
Nicicand rujurile, si toate formele sale derivate nu au fost mai apreciate si mai folosite. Sa ne bucuram asadar de ceea ce cosmetologia si directorii artistici reusesc sa inventeze pentru noi azi si sa ne rasfatam buzele! Ele sunt esenta feminitatii absolute, a tineretii si senzualitatii!
